Teatrul-o dulce nebunie (recuperat si asta)
Nu sunt o mare consumatoare (sa raman tousi in sfera mk) de teatru. Adica de multe ori banii pe care i-as putea da pe un bilet la vreo piesa ii redirectionez.. fie vreun obiect vestimentar imi face cu ochiul din vitrina unui magazin... fie cine stie ce accesorii colorate imi atrag atentia... si uite asa in 21 de ani am ajuns doar de 4 ori la teatrul.. Nu e un lucru laudabil dar e totusi realitatea... dezavantazul sa te fi nascut intr-un oras micut de provincie in care manifestarile culturale lipsesc cu desavarsire... Singurele exceptii erau ceva reprezentatii ale unor teatre ambulante de papusi.. eram prezenta in dezolanta sala de cultura de fiecare data..mergeam in grup..aveau si ele farmecul lor la vremea respectiva.. acum inchipuiti-va ca nici macar acestea nu mai exista... ca doar ne-am emancipat.. nu mai avem nevoie de teatru... dar in fine asta e deja o alta poveste pe care o las sa o dezbata altii..
Ideea e ca ieri am avut placerea da a fi in sala Teatrului National din Cluj si pentru prima oara in viata am avut onaorea de al vedea pe maestrul incontestabil al teatrului romanesc d-l Florin Piersic.. intr-o minunata comedie « logodnicele aterizeaza la Paris »..Fireste ca am ramas impresionata... si nu datorita prestatiei actorilor..pe care nici macar nu o pot judeca nefiind in cunostiinta de cauza.. dar.. am fost impresionata atat de subiectul piesei dar mai ales de starea pe care actorii reusesc sa o induca..celor aflati in sala.. Pana la urma am realizat ca experienta de spectator la o piesa de teatru nu este una pasiva. Nu e ca atunci cand te uiti la tv sau mergi la cinema..e absolut incomparabil.. La teatru si spectatorii iau parte la realizarea spectacolului..prin linistea lor, prin respectul fata de actori, prin rasete dar mai ales prin aplauze.. Sa mai punem la socoteala si imaginatia..care e absolut vitala.. Pentru ca teatrul isi are limitarile lui..nu poate sa faca totul sa para foarte real la fel ca si filmul..Aici intalnim camere,decoruri desenate..improvizate..care ne ofera o anumita impresie dar pana la urma tot noi cei aflati in intunericul salii, suntem cei care umplem aceste goluri cu imaginatia noastra..suntem asa cum mai spuneam parte a spectacolului..ieri de ex incercam sa-mi imaginez cum arata camera dinspre gradina a lui Bernard , cum arata strada pe care Judith a plecat sa se plimbe, sau cum pregatea Berta varza calita si cremvurstii pentru oaspeti..
Toata aceasta “dementa frumos cotrolata “ ce se desfasura sub privirile mele, plus sala arhiplina de oameni entuziasmati de ceea ce vedeau, plus o companie placuta :D au transformat o banala seara de 13 nov intruna magica.....
Concluzia ? Una cat se poate de simpla..teatrul ne imbogateste spiritual...asa ca ori de cate ori aveti aveti ocazia sa vedeti o piesa de teatru nu ezitati...bucurati-va de dulcea nebunie pe care v-o ofera teatrul...





